Skip to content

Învață despre stres, vulnerabilitate și reziliență (partea 1)

24.04.2021#Stress, #Reziliență

În contextul actual este din ce în ce mai important să învățăm să gestionăm stresul cât mai bine. Avantajele sunt multiple, de la a ne ușura traiul de zi cu zi, la a îndrăzni chiar să avem zile cu energie și emoții pozitive.

Pentru aceasta un prim pas consider că este educația despre ce este stresul, cum ne afectează organismul, care sunt grupele de persoane mai vulnerabile și cum putem deveni mai rezistenți în timp.

Stresul: factori și efecte

Când vorbim despre stres este important în primul rând să identificăm factorii care ni-l provoacă, ce anume ne face să ne stresăm. Fiecare dintre noi suntem supuși mai mult sau mai puțin unor anumiți stresori, unii ce apar doar ca evenimente, alții ca stresori cronici.

În prima categorie includem evenimentele ce ne schimbă viața, adică au un impact mare asupra noastră din punct de vedere social sau psihologic. Sunt evenimente ce au avut loc în perioada recentă din viața noastră (de exemplu decesul unei persoane apropiate, un accident, mutatul în altă țară, pierderea locului de munca) sau care s-au întâmplat în trecut: abuz fizic, sexual sau emoțional, neglijența.

Apoi vorbim de stresori cronici, cei ce ne impactează aproape zi de zi, sunt de durată mai lungă și pe care nu-i percepem inițial ca stres dar, prin persistența lor, își pun amprenta asupra sănătății noastre:

  •  Dificultăți ca urmare a unor evenimente ce necesită un timp de adaptare mai prelungit: declanșarea unei boli sau îngrijirea unui membru bolnav al familiei, plecarea copiilor adolescenți de acasă, nașterea unui copil, ieșirea la pensie și dispariția lucrurilor ce ne dădeau un scop în viață.
  •  Stresuri legate de rolurile pe care le îndeplinim: la muncă (discriminare, conflicte, sau dacă ești singurul susținător financiar al familiei), acasă (problemele legate de parenting, conflicte cu alți membrii ai familiei) sau de presiunea de a gestiona mai multe roluri în paralel: părinte, angajat, îngrijitor. 

Pe lângă factorii externi enumerați mai sus, nu sunt de neglijat nici factorii de stres interni, și anume ceea ce ne spunem nouă, interpretarea subiectivă a stresorilor externi: „mi-e foarte greu, nu pot face față, nu mă descurc, nu-mi voi reveni niciodată”, așteptările noastre ridicate și stresul provocat de neîndeplinirea lor, perfecționismul. 

 Este important de menționat că factorii de stres, așa cum îi percepem precum și însemnătatea pe care le-o atribuim, diferă de la o persoană la alta, fiecare dintre noi având o anumită interpretare ce determină un răspuns individual asupra întregului organism.

 În paranteză aș vrea să adaug că experiența practică și personală mi-a arătat că mulți dintre noi, ca și imigranți, avem în comun o vulnerabilitate mai ridicată la stres, dată de faptul că ne-am mutat într-o tară străină, poate fără să cunoaștem limba germană, fără un serviciu sau un grup de prieteni, fără familie. Făcând asta am renunțat practic la o bună parte din ceea ce ne oferea stabilitate emoțională (carieră, familie, prieteni, mediul cultural) și a trebuit să ne folosim toate forțele pentru a ne readapta și a ne reconstrui un sistem de resurse nou. 

Efectele stresului asupra organismului:

 Aici vorbim de efectele acute, pe care le resimțim când suntem în pericol și care afectează sistemul cardiovascular (crește tensiunea arterială, apar palpitații, dureri de cap), sistemul genito-urinar (crește motilitatea stomacului, mergem mai des la toaletă) sistemul muscular (tensiune musculară, dureri de articulație, tremur) , sistemul respirator (senzația că rămânem fără aer), iar la nivelul sistemului central nervos (devenim mai iritabili, obosiți, agitați, avem probleme cu somnul).

 Mai important este sa recunoaștem stresul cronic, cel ce persistă în timp și care ne afectează:

  • Sistemul imunitar prin scăderea răspunsul corpului la vindecare, a rezistenței la infecții,
  •  Nivelul de inflamație în organism crescut, făcându-ne vulnerabili la multe boli,
  •  Funcțiile creierului: prin scăderea capacității de concentrare, a memoriei și atenției, 
  •  Afectiv: prin creșterea riscului de anxietate generalizată și de atacuri de panică, de depresie, apariția problemelor de somn.

Adaug și ceea ce am observat eu- din anii de experiență cu clienți din comunitatea românească -că se întâmplă la nivel social și emoțional:

  •  Apare un sentiment de izolare și de excludere din comunitate, atât la adulți cât și la copii
  •  Scade stima de sine în momentul în care nu reușim să comunicăm cu cei din jur, la scoală, la muncă, chiar la supermarket sau la instituțiile publice;
  •  Crește sentimentul de incertitudine legat de posibilitățile de muncă, în condițiile în care nu cunoști limba și/sau nu mai poți lucra ceea ce ai făcut în România;
  •  Crește sentimentul de dependență sau insecuritate finaciara dacă numai un membru al familiei lucrează, ce poate duce la un număr ridicat de conflicte sau chiar depresie.
Tipul de personalitate mai vulnerabil la stres:

 Oamenii de știință au mai identificat și un tip de personalitate mai vulnerabil la stres și anxietate, tipul A. Aceștia sunt de multe ori oameni de succes, ce aduc rezultate bune la locul de muncă și sunt apreciați pentru efortul depus, dar care au în comun:

  •  Un simț al urgenței accentuat, sunt mereu pe grabă, fac multe într-un timp scurt; 
  • Vorbesc repede în special doar despre lucruri ce îi interesează pe ei, gesticulează mult,
  • Răspund mai ușor provocărilor, au un nivel de toleranță al frustrării redus, sunt agresivi și nerăbdători,
  • Nu au capacitatea să se relaxeze sau se simt vinovați dacă o fac,
  • Se grăbesc să obțină rezultate fără a-și planifica pașii de acțiune,
  • Sunt foarte competitivi, măsoară succesul în cifre

    O combinație nefericită se formează și dacă:
  •   Ai un nivel scăzut de asertivitate, nu ești capabil de a-ți susține punctul de vedere în fața celorlalți,
  •  Nu ești conștient și nu îți comunici eficient nevoile tale (atât în mediul familiar cât și la muncă), 
  •  Ai dificultăți în a-ți identifica și exprima emoțiile și gândurile, 
  •  Ți-e greu să spui Nu celorlalți. 
  •  Ai așteptări nerealiste de la tine și de la cei din jur, tinzând către perfecționism.
 Cum putem deveni mai rezilienți?

 Trăsăturile de personalitate enumerate mai sus nu sunt însă ceva „fix”, ce nu putem schimba. Specialiștii în managementul stresului au identificat o caracteristică ce poate fi exersată de fiecare dintre noi. Este vorba de rezistență sau reziliență, iar persoanele ce o dobândesc:

  •  Au un sentiment că pot controla reacțiile la situațiile și evenimentele din viața lor și că le pot influenta,
  •  Sunt dedicați oricărei activități pe care o fac, sunt mai conștienți de gândurile lor,
  •  Au un simț al direcției în viață, își propun țeluri și au o stimă de sine ridicată.
  • Au o abordare de luptător, bazat pe credința că schimbarea este buna în viață, iar evenimentele negative au potențial de a le stimula dezvoltarea.

    Aici este important să înțelegem că schimbarea vine treptat și printr-o abordare sistemică și anume prin intervenții la nivelul mental, fizic și contextual. 

Pentru că reziliența este un subiect ce merita o atenție specială, îi voi dedica următoarea postare, în care voi vorbi mai pe larg despre ce înseamnă să devii rezilient, ce exerciții poți practica, de unde poți atrage resurse pentru asta. Voi vorbi și despre ce m-a ajutat pe mine și mai ales, despre cultivarea uneia dintre cele mai importante trăsături: disciplina și perseverența calități extrem de importante în menținerea unui echilibru între stres și efectele sale asupra noastră.

 

Până atunci, sfatul meu este să fii mai conștient despre factorii de stres din viața ta, încearcă să ai o atitudine de compasiune față de tine și să fii orientat către atragerea de resurse și ajutoare ce te pot susține. Nu în ultimul rând, asigură-te că zi de zi faci ceva ce îți face ție bine, la nivel emoțional, fizic sau spiritual și că ești mai conștient de conținutul negativ (în special) al gândurilor tale.

Please feel free to share my article