Cum îți creezi limite sănătoase în viață

Partea 1: Ce trebuie să știi înainte să-ți stabilești limite sănătoase?

Ca să putem construi relații autentice cu noi înșine, cu familia și cu prietenii, avem nevoie de limite clare, care să despartă lumea noastră fizică și emoțională de cea a celorlalți. Pentru asta, mai întâi trebuie să avem o idee clară despre cine suntem.

Identitatea noastră începe să se formeze în copilărie, se intensifică la pubertate și se conturează la începutul vieții adulte, când înțelegem că putem face parte dintr-o familie, o comunitate sau o cultură și, în același timp, putem fi oameni separați, cu propriile sentimente, gânduri, comportamente și convingeri, cu propriul spațiu fizic și emoțional.

Înainte de a ne putea afirma limitele, este important să știm cine suntem. Să știm ce contează pentru noi, ce suntem dispuși să facem și ce nu, ce este negociabil și ce nu, de la lucruri mărunte, cum ar fi muzica pe care o preferăm, până la lucruri mari, cum ar fi convingerile noastre despre relații și despre viață. De aceea, ca să stabilim limite avem nevoie de un grad ridicat de autocunoaștere în privința sentimentelor și nevoilor noastre, de curajul de a le exprima în fața celorlalți și de experiență în folosirea mesajelor de tip „eu”, adică să îți exprimi nevoile și sentimentele direct, sincer și potrivit, ținând cont în același timp și de ce simt ceilalți.

Ce înseamnă limitele pentru tine?

Mie îmi place să mă gândesc la limite așa cum îmi imaginez casa și grădina mea: are oricine voie să intre, oricând vrea? Poate oricine să-mi folosească grădina sau casa după bunul plac? Arăt clar când nu vreau să fiu deranjată și, dacă da, cum? Îi las pe alții să-mi spună cum să-mi decorez casa sau să-mi folosească mâncarea din bucătărie? Stabilesc și aplic consecințe clare dacă cineva îmi trece limitele?

Ideea de bază este cât de lejere sau de rigide sunt regulile casei mele, cât de clar le stabilesc mai întâi pentru mine, în interior, și apoi cum le comunic în afară, astfel încât oamenii să le înțeleagă și să le respecte.

Așa cum folosim uși și garduri ca să protejăm intimitatea și siguranța casei noastre, la fel folosim limitele ca să ne protejăm pe noi înșine și să ne păstrăm echilibrul fizic și emoțional.

Cei mai mulți dintre noi n-am învățat niciodată să spunem nu și, de aceea, spunem mult prea des da, aproape automat, fără să ne gândim ce consecințe au deciziile noastre pentru noi. Suntem ajutători cronici și de multe ori căutăm validare și apreciere sau încercăm să nu-i punem pe ceilalți într-o situație incomodă. Dăruim mereu, dar mai mult decât ne permitem. Acesta este un semn că avem limite prea lejere.

Nici nu ne trece prin minte să spunem nu, pentru că „să fim drăguți” este ceva ce am învățat de mici. Problema este că nu ne putem lăsa valoarea personală să depindă de cât le facem pe plac altora și de cât de mult suntem plăcuți. Cu timpul, dacă îi punem mereu pe ceilalți pe primul loc, ne pierdem stima de sine și capacitatea de a ști ce vrem cu adevărat. Iar asta duce la tot mai multă furie, pentru că ne-am „sacrificat” pentru ceilalți (fără să ne gândim că a fost decizia noastră), și la suferință, pentru că probabil ceilalți nu ne vor răspunde așa cum ne-am aștepta.

Ce ne împiedică să ne stabilim limite?

Deși e destul de clar de ce este important să ne stabilim limite clare, mulți oameni nu o fac, din mai multe motive:

• nu știu ce vor sau ce simt (pentru că au un nivel scăzut de autocunoaștere)

• se tem de reacția negativă a celorlalți, pentru că se așteaptă ca aceștia să se înfurie, să se supere sau să fie dezamăgiți.

• se simt vinovați sau rușinați că au nevoi și că le exprimă.

• se tem să nu piardă iubirea, prietenia sau aprecierea cuiva.

• nu știu să comunice asertiv și cred, în mod greșit, că asertivitatea înseamnă agresivitate.

Faptul că știi că îți este greu să-ți stabilești limite nu este o scuză ca să nu începi. Da, e o chestiune de exercițiu: începi cu ceva mic și, de acolo, mergi mai departe spre zonele mai importante din viața ta.

Cea mai puternică motivație vine din a te gândi la următoarea întrebare: Ce consecințe crezi că va suporta stima ta de sine pe termen lung dacă nu începi de azi să-ți stabilești limite sănătoase?

Tipuri de limite:

Să conștientizezi diferitele tipuri de limite și să înțelegi ce relație ai cu fiecare dintre ele este o parte importantă din munca pe care o faci. Iată câteva tipuri de limite la care te poți gândi:

• Limitele fizice: țin de spațiul tău personal, de intimitate și de corp, atât în contexte private, cât și publice. Cât de aproape îi permiți cuiva să stea de tine? Știi clar ce reguli diferite aplici în anumite medii și locuri și cu diferite persoane? Îți observi reacțiile corpului atunci când cineva îți trece limitele?

• Limitele legate de resurse: dai sau împrumuți lucrurile tale personale (mașina, bani, haine…)? Dar timpul și energia: cât de clar îți este felul în care folosești aceste două resurse importante?

• Limitele mentale: se referă la gândurile, valorile și opiniile tale și la cât de ușor te lași influențat. Ești prea rigid cu propriile convingeri și nu primești nicio opinie nouă sau te lași ușor convins de ce cred alții, renunțând repede la ideile tale?

• Limitele emoționale: înseamnă să-ți separi emoțiile, și responsabilitatea pentru ele, de emoțiile altcuiva. Te ajută limitele tale sănătoase să nu te simți vinovat sau rău din cauza sentimentelor negative ale altcuiva și să nu iei personal comentariile celorlalți? O reactivitate ridicată sugerează limite emoționale prea lejere.

Deși este important să fim atenți la toate tipurile de limite, în munca mea îi ajut pe clienți mai ales cu limitele legate de resurse (în special timp și energie) și cu cele emoționale. În partea a doua mă voi concentra mai mult pe aceste două categorii, pentru că sunt sigură că, odată ce începem să fim atenți la felul în care ne punem limitele în oricare dintre aceste zone, ne putem dezvolta abilitățile și putem pune limite clare oriunde simțim că avem nevoie.

Nu ezita să distribui articolul meu