Ce înseamnă o stimă de sine pozitivă?

Felul în care ne vedem pe noi înșine se reflectă în relațiile noastre. Dacă ai o imagine subestimată sau supraestimată despre tine, merită să o pui la îndoială și să tinzi spre una realistă, plină de acceptare și de compasiune.

Toți avem potențialul de a ne dezvolta. Chiar dacă nu am crescut într-o familie iubitoare, afectuoasă și care să ne accepte, tot ne putem schimba și putem deveni o versiune mai bună a noastră. Nivelul stimei de sine nu se fixează o dată pentru totdeauna în copilărie. El se poate schimba de-a lungul vieții. Toți facem unele alegeri de care suntem mândri și altele pe care le regretăm. Iar asta ne poate influența părerea despre noi înșine.

Să ne ignorăm adevăratele sentimente, să evităm să ne rezolvăm problemele, să tăcem în loc să spunem adevărul, să rămânem într-o relație nesănătoasă în loc să plecăm, să nu ne luăm apărarea și să nu ne exprimăm nevoile profunde. Toate acestea pot știrbi imaginea pe care o avem despre noi.

A avea o stimă de sine pozitivă înseamnă să te simți competent și valoros în viața ta, să ai încredere în capacitatea ta de a-ți stabili și de a-ți atinge obiectivele și să faci pașii necesari spre ele. Înseamnă să înțelegi că greșelile fac parte din proces, dar că ai atitudinea potrivită ca să le accepți și, dacă se poate, să le corectezi. O stimă de sine pozitivă înseamnă să ai încredere în cunoștințele și abilitățile tale, în capacitatea ta de a învăța și de a le dezvolta atunci când e nevoie.

A-ți cultiva o stimă de sine pozitivă înseamnă să lucrezi la relația cu tine prin:

• Acceptarea și prețuirea de sine, sentimentul că meriți iubire, prietenie și fericire;

• Reducerea îndoielilor de sine și creșterea încrederii în capacitatea ta de a gândi și de a lua decizii;

• Gestionarea criticului interior, înțelegând că este ceva construit, nu ceva cu care te-ai născut;

• Exprimarea nevoilor, dorințelor și opiniilor tale, știind că acesta este un drept al tău din naștere;

• Creșterea optimismului și a încrederii în tine, crezând în tine și luându-ți apărarea;

• Un respect de sine ridicat și așteptarea ca și ceilalți să te respecte, protejarea limitelor tale;

• Învățarea unui fel modest de a fi mândru de reușitele tale.
  

Îmbunătățirea relației cu tine începe cu acceptarea de sine, cu a fi de partea ta, cu a-ți lua apărarea. Pe ea se sprijină respectul față de tine.

Oamenii care nu sunt de partea lor pot oferi ajutor, dar nu îl pot cere, chiar dacă au nevoie de el. A da și a primi ajutor este un semn al unei stime de sine pozitive.

Acceptarea de sine înseamnă să îți accepți corpul, emoțiile, gândurile, faptele și visurile ca fiind ale tale. Asta nu înseamnă că ne transformăm mereu emoțiile sau gândurile în fapte, ci că avem o atitudine de recunoaștere și de curiozitate, nu una de respingere.

Oamenii cu o stimă de sine mai scăzută se concentrează prea mult pe slăbiciuni, pe eșecuri și pe regretul pentru lucrurile pe care nu le fac. În opinia mea, asta nu e acceptare, ci înseamnă să vadă doar o parte din ei înșiși și să judece doar ceea ce văd.

O stimă de sine pozitivă înseamnă să te uiți și la aspectele pozitive: la punctele forte, la actele de curaj, la ce ai făcut pentru ceilalți și la sprijinul pe care l-ai oferit.

A te accepta înseamnă să lucrezi la a fi prietenos atât cu slăbiciunile, cât și cu punctele tale forte.

A accepta nu înseamnă neapărat că îți și place. Nu înseamnă că nu ne putem imagina sau dori schimbări. Înseamnă să trăiești ceea ce este, fără să negi sau să eviți, și doar din acest loc putem căuta o schimbare. Fără recunoaștere și acceptare, ne lipsește motivația de a ne îmbunătăți.