Știi să asculți cu empatie?

Toți ne dorim profund să ne simțim ascultați și să știm că celorlalți le pasă destul cât să ne asculte. Când vorbim cu cineva care nu ne ascultă, putem rămâne cu frustrare, cu dezamăgire sau cu impresia că nu îi pasă de noi. Asta aud des de la copii, parteneri, fiice și fii, de la angajați care îmi cer ajutorul.

Cuplurile care sunt împreună de mai mult timp recunosc că, după o vreme, ajung într-un punct în care nu mai reușesc să se asculte conștient și cu empatie.

Un motiv este că, pe măsură ce responsabilitățile cresc odată cu întemeierea unei familii și cu cariera, să-și facă timp unul pentru celălalt devine un efort.

Un alt motiv este că, în timp, în loc să fie prezenți în conversație, intră mai degrabă în ceea ce eu numesc „comunicarea pe mutări de șah”. Își cunosc partenerul și anticipează ce urmează în conversație: critică, atac, acuzații, cicăleală… Așa că își pregătesc deja următoarea mutare: scuze, apărare, zid de tăcere sau contraatac. Și întrețin astfel același cerc al comunicării negative.

Ascultarea empatică se transformă în ascultare critică.

A asculta cu empatie este una dintre cheile unor relații împlinite. Ca să asculți mai bine, e bine să ai în vedere câteva lucruri importante:

• În primul rând, o faci pentru că îți pasă cu adevărat, nu pentru că așa se cuvine. Așa că îți faci timp și ești atent cu totul. Iar dacă nu poți oferi asta chiar în acel moment, îi propui celuilalt, clar, un moment mai potrivit.
• Asculți din curiozitate, fără să judeci și fără să dai sfaturi pe care nu ți le-a cerut nimeni; fără să spui „Mi s-a întâmplat și mie” sau „De ce îți faci atâtea griji, treci peste”.
• Faci tot ce poți ca să nu întrerupi, cel puțin în primele cinci propoziții, iar dacă totuși întrerupi, o faci ca să arăți că înțelegi sau ca să lămurești ceva. Mulți oameni se simt nerespectați când sunt întrerupți.
• În timp ce asculți, poți să-ți observi dialogul interior, dar aștepți cu respect până să spui cum înțelegi tu situația și ce simți.
• Îți arăți empatia încercând să te pui în locul celuilalt, imaginându-ți cum această persoană, cu experiențele și povestea ei, ar putea vedea lumea altfel decât tine.
• Îi recunoști emoțiile și le validezi, chiar dacă nu se potrivesc cu ale tale.
• Dacă discuția trezește în tine emoții puternice de dezacord sau de frustrare, ascultarea poate deveni o luptă pierdută. Ca să rămâi autentic în conversație, e nevoie să fii sincer și cu ce gândești și simți tu și să-i spui și celuilalt.
  

Ca experiența să fie completă, ascultarea empatică ar trebui însoțită de un limbaj al corpului pozitiv. Interesul tău sincer se vede în expresia feței, în felul în care stai și în tonul vocii. Păstrează contactul vizual și evită gesturile care distrag atenția (cum ar fi să caști, să folosești telefonul sau să faci altceva) cât timp celălalt vorbește.

A asculta nu e o abilitate ușoară. Lipsa de răbdare, stresul, emoțiile puternice, dialogul interior și chiar lipsa de interes… sunt toate obstacole în calea ascultării.

În munca mea și în viața personală, deși ascultarea e esențială, am încă momente în care nu reușesc. Să înțelegi pe deplin pe cineva e greu, pentru că suntem ființe complexe. Dar mi-am dat seama că e și mai important să ne arătăm interesul pentru ce are celălalt de spus și să-l lăsăm să simtă și să vadă că facem tot ce putem ca să-l înțelegem. Acesta este cel mai pozitiv mesaj pe care îl putem transmite celor apropiați.

Este mesajul că ne pasă.