Și dacă burnoutul nu ține doar de muncă? Și dacă ține de stima de sine?
De Mag. Elena Padurariu · · 2 min de citit
Tradus automat din engleză. Citește originalul
Ca psihoterapeut, rareori văd burnoutul ca pe un simplu rezultat al unui volum de muncă tot mai mare.
E o perspectivă unilaterală, care lasă deoparte puterea persoanei care trece prin el. Ca și cum n-am avea niciun cuvânt de spus în privința a cât de multe ne asumăm.
În munca mea, întâlnesc oameni care:
- Nu au încredere că pot să-și pună limite când e vorba de timpul și energia lor.
- Sunt mânați de standarde perfecționiste și nimic nu pare să fie suficient de bun.
- Depind de validarea din exterior ca să se simtă valoroși și nu reușesc să se laude și să-și recunoască meritele pentru ce au realizat.
- Nu au o rutină de încheiere a zilei pe care să se poată baza și adesea nu au nicio graniță între muncă și viața personală.
- Se critică adesea pentru că nu ating standardele înalte pe care și le impun singuri.
Auzind aceste experiențe iar și iar, mi-am dat seama de ceva important:
Stresul ridicat și stima de sine sunt adesea strâns legate.
Ne hrănim stima de sine cu rezultatele muncii noastre. Ne construim valoarea pe rezultate bune și pe laudele celorlalți. Iar de îndată ce ajungem la aceste succese, trecem imediat la următorul obiectiv, de multe ori fără să ne putem bucura de ce am realizat.
Acestea nu sunt doar obiceiuri de lucru. Sunt dinamici ale stimei de sine.
Nathaniel Branden, în The Six Pillars of Self-Esteem, a descris cum practici precum acceptarea de sine, responsabilitatea de sine și afirmarea de sine sunt esențiale pentru sănătatea psihologică.
Când acești piloni sunt slabi, vedem că:
- Perfecționismul ia locul acceptării de sine.
- Dorința de a le face tuturor pe plac ia locul afirmării de sine.
- Validarea din exterior ia locul responsabilității de sine.
Rezultatul? Stres, epuizare și, în cele din urmă, burnout. Iar cercul continuă: cu cât suntem mai stresați, cu atât performanța noastră scade. Cu cât performanța scade, cu atât credem mai puțin în noi, așa că trebuie să facem și mai mult ca să ne dovedim valoarea.
Ca să ieșim din acest cerc, e nevoie să ne întrebăm:
- La ce renunț când investesc atât de mult în muncă și îmi clădesc stima de sine pe felul în care alții îmi judecă munca?
- Cum încep să-mi ofer validarea de care am nevoie ca să simt mulțumire față de felul în care muncesc?
Odată ce începem să echilibrăm validarea din exterior cu cea din interior, avem posibilitatea să ne afirmăm și să simțim mai multă putere și mai mult control asupra vieții noastre profesionale.
